Ți s-a întâmplat vreodată să îți dorești ceva, iar mai apoi, peste câțiva ani să obții acel lucru, dar să nu-ți mai trebuiască…?
Mie mi s-a întâmplat.
Și n-a fost plăcut deloc.
De fapt…dacă mă gândesc bine, a existat și o parte plăcută, doar că frustrarea a fost mult mai mare decât plăcerea.
Acum vreo 8 ani (aproape 9), eu îmi schimbam radical domeniul de activitate.
Dintr-un angajat la o instituție bancară, treceam într-un alt domeniu cu totul nou: evaluările imobiliare.
Mi se păreau drăguțe așa, văzute din afară.
Te mai uiți la prețurile apartamentelor și caselor, ești la curent cu ce se întâmplă pe piața imobiliară…nu știu de ce, dar imobiliarele m-au atras dintotdeauna.
Toate bune și frumoase, până într-o zi când am primit o hală industrială de evaluat.
Nu știam cum se face…îmi amintesc că am stat pe telefoane mult și bine cu colegii, până am înțeles ce trebuie să fac cu ea. M-am chinuit mult până să învăț să evaluez hale industriale și spații comerciale. Teoria era una, dar practica…total alta.
Tot în perioada aceea de început, mai aveam și sarcina să găsesc clienți noi, pentru că colegul care se ocupase înainte de zonă, nu făcuse cine știe ce treabă pe partea de clienți.
Căutând atunci clienți noi, îmi doream, sau mai bine zis visam, cât de frumos ar fi să vină clienții singuri și să-mi solicite acele evaluări, fără să trebuiască să-i tot caut eu.
Au trecut anii, și am învățat să evaluez spații complexe, și specializate. Fabrici de carne, de lactate, hectare întregi de clădiri, proprietăți agricole, ferme, și altele asemenea.
Ba, am mai și dat un examen în 2015, pentru ștampila de evaluator de bunuri mobile – adică pe lângă toate cele de mai sus, știam să evaluez și utilaje și linii tehnologice din orice domeniu de activitate.
Odată cu obținerea ștampilei, lucrările pe care le aveam au devenit și mai complicate. Linii de fabricație de milioane și zeci de milioane de Eur…echipamente de tot felul.
În cei aproape 9 ani de activitate, am lucrat pentru majoritatea corporațiilor din județul Alba.
Mi-am format o bază de clienți cu care colaborez constant.
Azi, visul meu de acum 9 ani, este împlinit.
Clienții mă caută ei pe mine.
Mă cunosc de atâta vreme, știu că au lucrat bine cu mine în trecut, și mai vor să lucreze și în continuare.
Doar că eu nu mai vreau asta. Nu mă mai bucură asta.
Domeniul evaluărilor nu mi se mai potrivește. Este mult prea tehnic pentru mine.
Poate te întrebi de ce nu am știut lucrul ăsta înainte să intru în domeniul evaluărilor…
Ei bine, nu am știut și nu am putut vedea că…locul meu nu este acolo.
Prin anii 2012-2013, când am schimbat eu domeniul de activitate, nu prea exista atâta dezvoltare personală, ca să fi putut afla mai multe lucruri despre mine.
Mi-aș fi dorit să existe și atunci cursuri, programe, în care să aflu ce mi se potrivește de fapt, și să nu aleg un domeniu doar pentru că are potențial de a aduce bani.
Evaluările mi-au adus bani, dar mi-au adus și neîmplinire sufletească.
Între timp, prin anul 2016, începusem să văd din ce în ce mai limpede care este domeniul acela care mă atrage, și unde mă pot simți cu adevărat împlinită.
Mi-am adus aminte atunci, de 2 lucruri:
➡️ Când eram în gimnaziu, visam să devin profesoară. De limba română, la fel ca mama mea. Mă vedeam în fața copiilor, cu creta în mână, explicându-le diverse.
➡️ Apoi, în liceu, am avut o atracție foarte mare spre psihologie. Înțelegeam foarte repede cum stă treaba cu sinapsele dintre neuroni, și profesorul chiar m-a încurajat să urmez direcția respectivă.
Însă nu am urmat niciuna din cele două căi.
Aproape 19 ani am lucrat în domeniul real, economic, față de care nu am simțit niciodată vreo afinitate.
Anul ăsta, am mai avut un șoc.
Mi se solicitase la evaluări, CV-ul, pentru ceva licitații.
Ca niciodată, l-am citit din nou, cap-coadă.
Și am descoperit ceva ce uitasem.
La abilități suplimentare, era scris: “Psihologie și pedagogie” – dobândite în timpul facultății.
Oare de ce am simțit eu nevoia să merg la cursuri suplimentare de psihologie și pedagogie, în timp ce urmam facultatea de științe economice…?
Acum știu de ce.
Nu mai pot ignora toate semnele astea, care au fost acolo pe tot parcursul vieții mele, din gimnaziu, apoi în liceu și facultate.
Sufletul meu asta și-a dorit tot timpul. Să cunoască oamenii, și să lucreze cu ei.
Doar că a fost nevoie să învăț să-l aud și să-l ascult.
Și am reușit să înțeleg ce vrea sufletul meu urmând foarte multe programe, cursuri, workshop-uri, tabere de dezvoltare personală.
Din punctul meu de vedere, și din propria mea experiență de viață, îți pot spune că alegerea domeniului în care activezi are o importanță majoră pentru tine, și pentru împlinirea ta.
Așa cum spunea și Antonela în ultimul webinar “Vânzarea din perspectivă spirituală”, e foarte important și modul în care îți alegi produsul pe care îl vinzi.
Ți se potrivește acel produs? Cum l-ai ales? Faptul că îl promovezi îți aduce împlinire, sau doar bani?
Simți mândrie și satisfacție pentru că prezinți acel produs, sau dimpotrivă, simți agitație și teamă când faci procesul de vânzare?
De unde vin aceste stări de stres, agitație și teamă atunci când îți promovezi produsele?
Dacă ești acum în postura de vânzător, sau intenționezi să fii în curând, ți-ar prinde tare bine să afli cum anume, acest rol de vânzător, se potrivește cu ceea ce ești tu, ca ființă umană.
Dacă facem lucruri împotriva sufletului nostru, nu putem fi niciodată fericiți și împliniți.
Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!
O zi frumoasă!
Iulia Stanciu
Business Coach
