“Dacă banii nu aduc fericirea, daţi-i înapoi”. – Jules Renard
Mi-a plăcut foarte mult acest citat, de fapt, mi se pare genial.
Când l-am citit, în fața ochilor mi-a apărut brusc o imagine din vara trecută.
M-am revăzut pe mine la un curs la București, exact în momentul în care, în urma unui exercițiu practic, mi-am dat seama că eu uram banii.
Am simțit din nou uimirea, mai bine zis șocul meu de atunci…nu reușeam să înțeleg rațional, cum este posibil ca eu să îmi doresc la nivel conștient bani, însă la nivel inconștient, pur și simplu să-i urăsc!!
Atunci, în arșița lunii august, sub soarele arzător, în parcarea unui renumit hotel, mi-am pus o întrebare:
➡️ De ce îmi doresc bani, dacă ei îmi aduc ceva neplăcut?? (exact cum spune și citatul de mai sus!) Ce rost ar avea să-mi doresc ceva ce îmi aduce nefericire, și pentru care simt ură?
În acel moment, am răspuns că aleg clar, fericirea. Și dacă banii nu-mi aduc fericire, sunt dispusă să mă lipsesc de ei, și mai bine trăiesc doar cu pâine și apă, decât să caut ceva ce, de fapt urăsc.
Exact așa am gândit atunci. Atât de puternic era sentimentul de ură, încât eram dispusă la lucruri extreme, doar ca să nu mai simt acea emoție.
În cazul în care chiar aș fi făcut acest gest, de a mă mulțumi cu minimul minimului, aș fi fugit de mine…și de ceea ce simțeam, legat de bani.
Însă n-am făcut asta. Am săpat puțin mai adânc prin tenebrele minții și sufletului meu, și mi-am adresat o a doua întrebare:
➡️ Dar de fapt…de ce urăsc eu banii??
Răspunsul a venit într-o secundă, ca un trăsnet.
➡️ Pentru că toată viața a trebuit să mă chinui pentru ei…cu niște job-uri extrem de solicitante, care mi-au forțat de multe ori limitele fizice și mi-au întins nervii la maxim.
O a treia întrebare și-a făcut loc în mintea mea:
➡️ Cine m-a obligat să stau la acele job-uri??
➡️Nimeni…
Oricât de greu mi-a fost, a trebuit să stau față în față cu mine, și să recunosc faptul că banii nu au nicio vină, și ei nu mi-au făcut niciodată vreun rău. Nici nu au puterea să facă asta! Banii sunt doar niște simple hârtii, fără viață în ei.
Eu sunt cea care am luat niște decizii în viața mea, legate de job-urile mele. Ale mele au fost toate acele decizii, de a rămâne undeva sau de a pleca în altă parte.
În ziua aceea toridă de vară, eu mi-am reparat relația pe care o aveam cu banii.
Mi-am asumat 100% faptul că fericirea și mulțumirea mea este strict treaba mea și responsabilitatea mea.
Mi-am luat puterea înapoi, și de atunci, am reușit să economisesc!
De atunci, am început să-mi împart banii în cele 6 pușculițe, pe diverse destinații, și niciodată, dar NICIODATĂ, nu s-a întâmplat să nu respect destinația fiecărui cont.
Am 6 conturi:
➡️ Cheltuieli curente – 55% din venituri;
➡️ Economii de medie și lungă durată – 10%;
➡️ Educație – 10%;
➡️ Libertate financiară – 10%;
➡️ Distracție – 10%;
➡️ Donații – 5%.
Poate cunoști și tu aceste pușculițe. Și eu cunosc alți oameni care cunosc aceste pușculițe.
Doar că…am găsit foarte puțini care respectă destinațiile pușculițelor!!
De ce crezi că se întâmplă asta?
Degeaba cunoști toate aceste informații, când poate prin subconștientul tău stau niște credințe și blocaje care îți generează emoții și sentimente neplăcute, legate de bani!
Degeaba cunoști teoria pușculițelor, dacă la nivel emoțional, ceva din tine te împinge cu o forță de neoprit, să nu respecți ceea ce chiar tu ți-ai propus!
Care este relația mea cu banii, în prezent?
Îi respect. Și mă port cu ei ca atare.
➡️ Care este relația ta cu banii?
Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!
Cu prietenie,
Iulia Stanciu
Business Coach
