Bună!
Dacă folosești 2-3 minute din timpul tău și te uiți puțin la viața ta, poți descoperi că ai mai multe roluri:
- poate că ești angajat;
- poate ești student;
- poate ești antreprenor sau șef;
- ești copil pentru părinții tăi;
- ești amic pentru amicii tăi;
- poate ești într-o relație, și ai rolul de iubit (iubită) pentru partenerul tău;
- poate ești soț (soție);
- poate ai copii, și atunci ai unul dintre cele mai provocatoare și mai frumoase roluri din lume: acela de părinte.
Cam aceste roluri posibile mi-au venit acum în minte.
Dacă ți-aș spune că pentru fiecare din aceste roluri pe care le ai, există ceva (sau cineva) care te conduce într-o direcție sau alta, m-ai crede?
Eu dacă aș fi citit acum vreo 3 ani fraza de mai sus, aș fi putut jura pe orice că nu mă conduce nimeni, și eu sunt cea care hotărăsc în ce direcție merg. Așa că te înțeleg foarte bine dacă și tu gândești la fel acum.
Între timp, după 3 ani de aventuri prin afara zonei mele de confort, am dat nas în nas cu acel „ceva” care îmi conduce mie viața, și care ți-o conduce și ție. Probabil c-o să spui acum ceva de genul: „dar de unde știi tu că și mie îmi conduce viața???” Păi…e simplu să știu. Fiecare om are acel „ceva” în interiorul lui, și foarte puțini oameni își fac timp să îl analizeze așa cum ar fi nevoie.
La sfârșitul acestui articol o să găsești scris negru pe alb denumirea acestui „ceva” misterios. Sau poate că în timp ce citești acest articol, o să reușești chiar tu să-l ghicești.
În stilul meu sintetic și matematic, o să merg mai departe cu mica mea demonstrație, și o să îți arăt exact cum „ceva”-ul îți conduce viața. Știu…poate fi foarte dureros chiar și măcar să citești așa ceva, este in regulă dacă simți revoltă, nervi, și orice alt sentiment negativ în momentul ăsta. Tu probabil crezi despre tine că ești stăpânul propriei tale vieți, și vine altul (adică eu) și îți spune că altceva (sau altcineva) îți conduce viața. E ca și cum ți-ar da cu o bâtă în cap, cam așa se simte. Eu mă străduiesc cât pot de mult să mai îndulcesc lovitura.
Revin la demonstrație.
Să luăm de exemplu, unul din rolurile de mai sus: rolul de angajat. Ca și angajat, pot exista două situații extreme:
A. E posibil să deschizi ochii dimineața, să îți apară un zâmbet larg pe față, și să îți spui în mintea ta: „Yeeeesss….. azi merg la muncă!!! Abia aștept să ajung!” Imediat după gândul ăsta, te simți plin de energie și chef de muncă și de viață, sari repede jos din pat, având în continuare zâmbetul lipit pe toată fața, și mergi țopăind de fericire, să te pregătești pentru ziua de muncă. Ieși din casă fredonând o melodie.
B. Sau: deschizi ochii dimineața, și ridurile de pe frunte se adâncesc brusc, semn că te-ai încruntat. Tocmai ți-a trecut un gând prin minte: „Iaaaaaarăși trebuie să merg la muncă??? La naibaaaaaaa!!!!” Te simți obosit, lipsit de energie, sleit de puteri, și mai durează o grămadă de vreme până ce îți iei inima în dinți și aluneci jos din pat. Mergi ușor cocoșat înspre bucătărie, însă parcă nici mâncare nu-ți trebuie. Te târăști încet spre muncă.
Acum, am niște întrebări scurte pentru tine:
- în ce categorie ai vrea să fii? În A sau în B?
- În ce categorie ești acum? În A sau în B? E posibil să fii undeva pe la mijloc între acestea, însă vezi totuși, de care categorie ești mai aproape.
- Dacă ești exact în categoria A, te felicit. Dacă nu ești fix acolo, dacă diminețile tale nu arată exact așa cum le-am descris la punctul A…ce anume te oprește să ajungi să fii acel om care se dă jos țopăind din pat și abia așteaptă să ajungă la muncă?
- Dacă ești exact în categoria B sau pe aproape…te-aș întreba cum ai ajuns să ai asemenea dimineți oribile, în care doar gândul că trebuie să mergi la muncă te face să vrei să te ascunzi într-o grotă și să nu mai ieși de acolo?
Ei bine…când răspunzi la aceste ultime două întrebări, ai șansa să dai ochii cu acel „ceva” care te conduce. N-o să-l recunoști, și n-o să-i vezi puterea și influența enormă pe care o are asupra ta, și din motivul acesta, am ales să-l deconspir și să ți-l arăt.
Suntem foarte aproape de a descoperi „ceva”-ul misterios. Tot ce trebuie să facem este să ne uităm la câteva dintre răspunsurile posibile la cele două întrebări.
Posibile răspunsuri la întrebarea: „Ce te opreste să fii în categoria A?”:
- „Nu cred ca există asemenea oameni, care merg fericiți la muncă”;
- „Eu nu pot ajunge acolo”;
- „Numai cei norocoși ajung să aibă job-uri care să le placă”;
- „E greu sau imposibil să faci bani din ceva ce îți place cu adevărat”;
- Mai completează tu cu alte motive posibile care îți vin în gând.
Posibile răspunsuri la întrebarea: „Cum ai ajuns să fii în categoria B?”:
- „E normal să mergi la muncă cu neplăcere, doar de aia se numește muncă, și nu distracție”;
- „Trebuie să muncesc ca să aduc bani acasă, nu trebuie să-mi și placă. Banii sunt cei mai importanți, chiar dacă mă chinui pentru ei;
- „Și alții din jurul meu au job-uri care nu le plac, și nu fac atâta caz de asta”;
- Etc…mai completează și tu cu alte posibile motive.
Dacă ai citit până acum articolul, te felicit. Înseamnă că există în tine o dorință de a da ochii cu „ceva”-ul care îți controlează viața, și doar oamenii curajoși au puterea să îl privească în față.
Fără alte cuvinte, îți spun că „ceva”-ul se numește SISTEM DE CONVINGERI. Dacă te uiți la toate acele motive scrise mai sus, pentru care nu ești încă în categoria A, sau pentru care ai ajuns în categoria B, toate reprezintă convingeri pe care le ai.
Poate te întrebi cum anume îți conduc viața aceste convingeri. Cum crezi că se simte o persoană care crede că „nu există oameni care merg fericiți la muncă”? Dacă crede acest lucru, se va simți lipsită de speranță, tristă, resemnată. Iar o persoană lipsită de speranță, tristă și resemnată nu va face nici măcar o acțiune, nici măcar un mic pas înspre a putea ajunge în categoria oamenilor care merg fericiți la muncă. De ce să faci pași înspre ceva ce nu crezi că există?? Și așa, persoana care are această convingere, se va da jos din pat dimineața încruntată și supărată, va merge la muncă, si nu va schimba absolut nimic în viața ei în acest domeniu. Și clar, cât timp va avea această convingere, nu are nicio șansă să ajungă în categoria A, a oamenilor care merg fericiți la muncă.
Pe de altă parte, cum crezi că se simte o persoană care are următoarele convingeri? „Eu cred că există oameni care merg fericiți la muncă, aceia sunt oamenii care au job-uri legate de pasiunile lor. Eu cred că oricine poate face așa ceva, inclusiv eu”. Ce crezi că simte o astfel de persoană? Simte speranță, simte dorința de a face lucrurile să se întâmple, simte energie doar când se gândește la pasiunile acelea. Această persoană va face pași înspre această dorință de a merge fericită la muncă. Pașii vor fi la început mici și timizi, apoi din ce în ce mai mari, până va vedea luminița de la capătul tunelului, și anume va ajunge în categoria A – a oamenilor care se trezesc zâmbind la gândul că merg la muncă.
Pe scurt, convingerile sunt sub forma unor gânduri care ne trec prin minte, cu viteza luminii. Aceste gânduri ne dau anumite stări și emoții. Și emoțiile generează acțiunile pe care le facem. De aici, poți vedea clar importanța acestor convingeri în viața ta. În funcție de sistemul tău de convingeri, vei face (sau nu vei face) anumite acțiuni și pași înspre ceea ce îți dorești.
De ce am afirmat că sistemul de convingeri te conduce? Pentru că pot exista anumite convingeri foarte puternice, de care nici măcar nu îți dai seama că le ai. Ți s-a întâmplat vreodată să pici așa, aparent fără vreun motiv într-o stare proastă? Să fii trist, supărat, iritat, furios, și să nu știi precis de ce? O explicație ar fi că o convingere sau mai multe au trecut rapid prin mintea ta, și ți-au generat acele stări. Și ce acțiuni vei face tu, fiind în starea de om trist, iritat și furios? Poate vei țipa la copii, sau la partenerul de viață. Poate vei trânti cu ceva hârtii la muncă, sau vei zbiera la colegii tăi. Și apoi te vei simți prost, și nu vei ști de ce ai reacționat așa. Păi…de asta zic eu că convingerile ne conduc ca pe niște marionete, uneori.
De unde știu eu toate lucrurile astea? Din două surse: sunt coach și practician NLP, sunt pasionată de psihologie, și…din experiența cu convingerile mele (le-am văzut efectele pe propria mea piele).
Mai neplăcut este faptul că aceste convingeri pot să nu fie ale noastre. Pot să fie împrumutate din familie, de la părinți, de pe la prieteni, vecini, colegi, partener de viață, etc. Din acest motiv, titlul acestui articol este „Ce (sau cine) îți conduce viața”.
Începând de astăzi, o să public o serie luuuuungă de articole și materiale despre convingeri. Le consider extrem de importante în viața fiecărei persoane, cunosc foarte multe informații despre convingeri, așa că o să le dau mai departe celor care au nevoie de ele.
În următorul articol voi explica cu același stil matematic și concis, modul în care se formează convingerile. Intenția mea este să îți arăt curând, inclusiv modul în care îți poți schimba în mod conștient sistemul de convingeri, așa încât să te ajute să ajungi acolo unde îți dorești.
Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!
Cu prietenie,
Iulia Stanciu
Business Coach