Cum am scăpat de frică într-o oră

Frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză.” — Norman Vincent Peale

Bună!
În acest articol o să vă prezint o experiență trăită de mine cam acum vreo două luni, care mi-a schimbat complet modul în care mă raportez la diversele frici pe care și eu le am. Sper ca povestea mea să fie pentru tine o sursă de inspirație, și să realizezi și tu cât de multe lucruri pierzi în viață dacă trăiești cu frică.

Fiind o persoană pragmatică, m-am hotărât să-mi încep fiecare articol cu câteva informații de bază despre subiect. Așadar:

-Conform Wikipedia, Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă;

-Conform DEX, Frica este o stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar. În majoritatea articolelor publicate pe site-urile specializate în psihologie, precum și din cele două definiții de mai sus, putem vedea că există două tipuri de frici:

1. Frica normală, care ne ajută să supraviețuim – Este perfect normal să îți fie frică în momentul în care ești atacat de un animal sălbatic sau mai rău, de către o altă persoană. Dacă ți-ai vedea casa în flăcări, dacă ai simți un cutremur și ai vedea că clădirile din jur încep să se dărâme, sau orice alte evenimente asemănătoare ți s-ar întâmpla efectiv… ai simți prin toți porii tăi o frică imensă. Iar acea frică te protejează, și te face capabil să fugi cu viteză extrem de mare din fața acelui animal (sau om) sălbatic, sau să te lupți cu el pentru viața ta. Frica normală te poate face să intri în casa în flăcări după o persoană dragă, sau să te ferești de tonele de cărămizi și betoane care cad parcă din cer cu un zgomot infernal, în cazul unui cutremur. Toate acestea sunt situații concrete, când instinctul nostru de supraviețuire intră în acțiune și își face treaba foarte bine.

2. Frica provocată de un pericol imaginar – Aceasta este creată strict de mintea omului, și poate avea intensități diferite, mergând până la anxietate sau fobii. Tipul acesta de frică poate să te oprească să faci anumite activități care sunt importante pentru tine, și care ar putea să-ți îmbunătățească semnificativ calitatea vieții. Eu am reușit într-o seară de octombrie să preiau controlul asupra „fantomelor” mele – fricile imaginare, și o să-ți povestesc și ție această experiență unică.

Tocmai terminasem școala de coaching. Avusesem un ultim modul despre transe ușoare. Lucrul cu transele a fost ceva cu totul nou pentru mine.Transa este o „stare de conștiență modificată”, în care partea aceea din noi care se ocupă cu gândirea (conștientul) nu mai este atât de agitată, și partea din noi pe care nu o înțelegem, și unde se află toate resursele (subconștientul) este mult mai activă.

După terminarea școlii, exact în ziua următoare, am participat la un antrenament de coaching, împreună cu alți colegi. Până în acea seară, aveam și eu fricile mele imaginare, legate de atâtea lucruri pe care mi-aș fi dorit să le fac, și totuși nu acționam. Pentru că…dacă se întâmplă nu știu ce lucru rău? Dacă n-o să reușesc? Dacă n-o să fie bine? Și mulți, mulți alți „dacă”.

La antrenament, mi-am exprimat dorința de a lucra mai mult cu transele, pentru că am observat că se pot obține rezultate foarte bune, într-un timp scurt. Când s-a trecut la partea practică, o colegă a venit direct la mine și s-a oferit „cobai” pentru a lucra cu transele. Bineînțeles că am acceptat. Colega era destul de agitată. Mi-a povestit în câteva cuvinte că intenționează să organizeze un workshop pe o anumită temă de care era foarte pasionată, avea inclusiv sala rezervată. Însă… îi era foarte teamă că n-o să se descurce, că n-o să știe ce să spună… și mi-a vorbit vreo 10 minute despre toate lucrurile rele care se puteau întâmpla dacă va organiza acel workshop. Se tot foia pe scaun, gesticula cu mâinile în toate direcțiile, iar tonul vocii era ridicat. Am început să aplic ce am învățat la transe, și peste cam 5 – 7 minute, colega era complet relaxată. Mâinile ei nu mai zburau prin aer, ci stăteau cuminți pe marginile scaunului, vocea era liniștită, și colega avea un zâmbet larg pe față. În această stare de relaxare, partea din noi care gândește (conștientul) nu mai este atât de activă, și anumite lucruri din subconștient încep să își facă simțită prezența.

Am rugat-o să își închipuie că este în fața cursanților ei, la acel workshop, și să descrie cum se simte acolo. Răspunsul ei m-a șocat de-a dreptul. A început să-mi spună că se simte foarte bine, că știe exact ce să spună cursanților din primul moment în care intră în sală, că vede participanții urmărind-o cu mare atenție și interes, și la sfârșit și-a văzut cursanții întrebând-o când va avea următorul workshop. Vorbea cu atâta plăcere și energie despre aceste lucruri, și mai ales, cu multă încredere în ea, și în ceea ce știe despre domeniul respectiv.

Colegei i-a plăcut mult această ședință de coaching. Se vedea clar că nu mai este atât de agitată pe subiectul workshop-ului. Eu pe de altă parte, cu mintea mea de om pragmatic, încercam să înțeleg…cum este posibil ca în starea normală în care suntem toți în decursul unei zile, să fii atât de speriat și să ai atât de puțină încredere în tine, și într-o stare de relaxare, în care subconștientul este mai activ, să dispară efectiv toate aceste frici, și să rămână în locul lor o mare încredere că totul va fi bine.

M-am gândit mult la această ședință de coaching. Am văzut în acea seară atât de clar cum o persoană poate avea în interiorul ei toate resursele de care are nevoie pentru un anumit proiect. Însă din cauza fricilor imaginare, a „fantomelor” pe care le creează mintea conștientă, pur și simplu, acea persoană ajunge să nu își mai găsească resursele. Dacă te gândești în cea mai mare parte a timpului la toți acei „dar dacă…” ce îți vin în minte, nu mai există suficient timp să te gândești și la resursele pe care le ai pentru a-ți îndeplini scopul.

Mai am și eu momente în care îmi apar frici imaginare. Însă, acum, pur și simplu nu le mai dau atenție. Analizez bine în momentul în care decid să fac vreo acțiune. Iar după ce iau o decizie, și sunt convinsă că acea decizie este bună pentru mine, nu mai ascult fricile. Le simt prezența, însă nu mai gândesc în termeni de „dar dacă…”. Și astfel, am observat că, într-adevăr, apar și resursele. Îți dau un exemplu concret. Recent, am hotărât să particip la un curs de public speaking. Intenționez să îmi mai depășesc o limită, care spune că eu nu pot face așa ceva. După ce m-am înscris, am început să mă gândesc, la fel ca și colega de la coaching: „Oare ce mi-a trebuit mie curs de public speaking?? Va fi foarte greu, mă voi simți inconfortabil, nu voi reuși să vorbesc liber”….etc, etc. Mi-am amintit de ședința de coaching despre care ți-am povestit mai sus, și m-am liniștit instant. Sunt doar „fantome”, atâta tot, mi-am zis. Nu e vreun pericol real.

Au trecut câteva zile în care nu m-am mai gândit deloc la ce ar putea merge rău la acel curs. Și așa, pur și simplu, într-o zi, mi-am amintit de ceva. De un curs de formator pe care l-am urmat acum doi ani, și în care a trebuit să vorbesc în fața a 15 persoane. Eram îngrozită de-a dreptul, pentru că eu nu mai vorbisem în viața mea unui grup de oameni. Însă atunci, m-am surprins având o fluență foarte bună în vorbire, și m-am simțit foarte bine în fața acelui grup. Uitasem de acest aspect…însă cumva, de prin colțurile subconștientului meu, mi-a revenit în memorie. Este exact resursa de care aveam nevoie pentru a aborda cu încredere cursul de public speaking. Nu știu dacă mi-aș fi amintit de acest moment, atâta timp cât mintea mea ar fi continuat să stea ocupată și să se concentreze pe „dar dacă…”

Acesta este primul meu articol. Îți dai seama că aștept cu nerăbdare și cu multe emoții, un feed-back de la tine. Bun, rău, dar feed-back să fie. Mi-ar face plăcere să aflu dacă ți-a fost de folos în vreun fel acest articol, dacă te-a ajutat într-o oarecare măsură să îți poți controla și tu „fantomele” fricilor imaginare. Îți poți închipui măcar pentru un minut, cum ar fi viața ta fără puterea acelor gânduri care încep de regulă cu „dar dacă…”?

Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!

Cu prietenie, 

Iulia Stanciu 

Business Coach