„Nu există decât o singură greşeală: teama de a greşi!” – Hegel
Scriam în articolul precedent despre faptul că oamenii trăiesc mult prea mult cu gândul la viitor, și mult prea puțin în prezent. Motivul principal, cred eu, pentru care facem acest lucru, este frica de a nu greși ceva în viitor. Și având această frică, ne omorâm prezentul, visând la un viitor perfect, fără vreo urmă de greșeală…
De câte ori nu te-ai gândit în felul următor? „Dacă se va întâmpla x lucru, o să fac asta. Dacă se va întâmpla y lucru, o să fac altfel.” Adică te străduiești să creezi în mintea ta toate variantele posibile ale unei situații, așa încât să nu cumva să te ia ceva prin surprindere și… să greșești.
Însă fiecare zi este un „viitor” al zilei de ieri. Câți ani ai acum…? Ziua de astăzi este „viitorul” tuturor zilelor tale de până acum. Dacă te-ai gândit atât de intens la acest viitor în atâtea zile din trecutul tău…dacă ți-ai făcut atâtea planuri și ai creat n+1 variante în mintea ta, cum de ziua de azi nu este perfectă…? Asta arată faptul că, indiferent cât timp aloci pentru a te gândi la viitor, nu poți ocoli imprevizibilul, și nici greșeala.
Oare de ce suntem atât de afectați când greșim ceva…? Îți mai amintești perioada în care ai fost elev? Mai știi cum învățătoarea și toți profesorii subliniau cu roșu tot ce greșeai într-o lucrare? Adică ți le scoteau în evidență, toate acele greșeli, pentru care poate mai auzeai și câteva vorbe nu tocmai plăcute de la părinți, când ajungeai acasă.
Până acum, nu am spus public acest lucru, însă o să-l spun acum, în acest articol. Eu cred că sistemul de învățământ actual mai mult ne încurcă decât să ne ajute. Eu cred că dacă un elev „greșește” des la o materie, asta înseamnă ceva. Cu siguranță, acel elev nu are o atracție spre acea materie, și din motivul acesta, nu se poate concentra suficient…poate pur și simplu nu-l interesează ce se predă acolo. În schimb, are alte materii unde învață cu plăcere, și unde nu face „greșeli”, pentru că acele materii îi sunt aproape de sufletul lui, și acolo sunt înclinațiile naturale ale acelui elev. Îmi amintesc cum mă necăjeam și eu pentru câte o notă mai proastă la chimie sau istorie…și acum văd atât de clar că acele note proaste îmi spuneau ceva: că drumul meu prin viață nu conține sub nicio formă chimia și istoria!!! La chimie aveam și teză pe deasupra…și nu am reușit să trec vreodată de nota 6 la teze.
Cum ar fi fost dacă, atunci când erai elev, profesorii să nu-ți mai fi subliniat toate greșelile cu roșu? Cum ar fi fost să te fi simțit înțeles atunci, și sprijinit să te dezvolți doar la acele materii față de care aveai o atracție deosebită? Cum ar fi fost să nu fi concurat atunci cu colegii tăi, pentru a ști cât mai bine de toate? Oare acum ți-ar mai fi atât de frică să nu cumva să greșești ceva în toate domeniile din viața ta…?
Din punctul meu de vedere, greșeala ne arată clar pe unde NU e drumul nostru. Pentru mine, nu mai există greșeală. Există doar încercare, și ajustare. Închipuie-ți că ești cu mașina într-un oraș străin, și nu ai waze sau orice alt fel de GPS performant la tine. Ai doar un GPS care nu e actualizat. Cauți o anumită adresă…și începi să mergi cu mașina pe diferite străduțe. La un moment dat, nimerești pe o stradă închisă la un capăt. Ce faci? Stai acolo și te plângi că nu ai nimerit din prima adresa pe care o cauți? Sau nu mai încerci alte străzi de frică să nu te blochezi iarăși? Nu…pur și simplu, în câteva secunde, întorci mașina și cauți o altă rută. Și tot așa, până ajungi unde îți dorești. Poate mai nimerești de vreo 2 ori pe alte străduțe înguste și închise la un capăt, însă faci la fel: întorci și mergi mai departe, până la destinația finală.
Exact așa este și în viață: greșeala îți arată că ai ajuns la capătul unei străzi închise, și că drumul tău nu e pe acolo. Tot ce trebuie să faci este exact ce spune GPS-ul… ”RECONFIGURARE TRASEU”, și să cauți alte rute care să te ducă acolo unde îți dorești. În tot acest proces de reconfigurare a traseului prin viață, acceptă faptul că nu ești un robot care face totul perfect, și acceptă că ai tot dreptul să „greșești”. Adică ai tot dreptul să încerci „n” variante, unele mai inspirate, altele poate mai puțin inspirate, însă cu siguranță există un drum care să te ducă la țintă.
În următoarele săptămâni o să mă întorc la tema mea preferată, și o să scriu mai multe articole despre convingeri. Intenționez să ajung curând și la seria de articole prin care să-ți arăt cum îți poți schimba și tu convingerile care te limitează. De exemplu… dacă tu crezi că a „greși” este ceva rău, aceasta este o simplă convingere, care poate fi schimbată. Din punctul meu de vedere, „a greși” înseamnă „a încerca și a ajusta”, și este un lucru bun pentru mine, pentru că îmi arată că nu stau să bat pasul pe loc, ci dimpotrivă, înaintez pe drumul meu.
Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!
Cu prietenie,
Iulia Stanciu
Business Coach