Bine te-am găsit!
În articolul anterior, am scris despre importanța convingerilor în viața fiecăruia dintre noi, și am arătat modul în care acestea ne conduc practic, viața. Dacă nu l-ai citit, poți găsi articolul aici.
Din punctul meu de vedere, o persoană care NU este condusă de convingeri, este acea persoană care își analizează absolut fiecare convingere pe care o are, află exact de unde o are, și hotărăște după un proces temeinic de gândire și analiză proprie dacă acea convingere mai este valabilă sau nu.
Spuneam în articolul anterior că fiecare dintre noi avem mai multe roluri în viețile noastre: angajat, poate antreprenor, iubit/iubită, soț/soție, copil, poate părinte, amic, etc. Despre convingerile posibile pentru rolul de angajat am scris în acel articol, însă dacă trecem la celelalte roluri, devine chiar interesant să observăm convingerile pe care le avem, și în baza cărora funcționăm zilnic.
De exemplu, în rolul de partener (iubit) al altei persoane… ce convingeri ai tu despre a fi partener într-o relație? Uite, îți scriu aici niște posibile convingeri, și vezi dacă vreuna ți se potrivește sau nu:
- „ E datoria mea să îmi fac fericit partenerul”;
- „E datoria partenerului să mă facă pe mine fericit”;
- „Partenerul nu trebuie să meargă în club sau la un chef fără mine”;
- „Partenerul trebuie să mă ajute de fiecare dată când îmi este greu”;
- „Dacă nu-mi aduce flori sau cadouri, înseamnă că nu mă iubește”;
- „Dacă vine de multe ori târziu de la muncă, nu-i pasă de mine”;
- Etc. – poți adăuga aici convingerile pe care le ai tu despre a fi un partener pentru cineva.
Până aici, totul pare cât se poate de normal. Fiecare dintre noi avem un asemenea set de convingeri legate de a fi partener, și despre relații în general.
Te-ai gândit vreodată totuși… de unde avem noi toate aceste convingeri care ne umblă prin minte? Și nu doar că ne umblă prin minte, ne mai și determină acțiunile pe care le facem. Cum crezi că se comportă cineva care are convingerea că „dacă partenerul vine de multe ori târziu de la muncă, nu-i pasă”? Indiferent dacă este bărbat sau femeie, persoana care are această convingere se va simti tristă, supărată, poate speriată…și cum își întâmpină partenerul o persoană tristă și supărată? În niciun caz cu un zâmbet pe față, și cu o voce plăcută. Probabil va schița un zâmbet fals sau nu va zâmbi pur si simplu, va vorbi pe un ton rece, nu va vorbi mai deloc, sau mai rău, va începe o ceartă. Așadar, vezi că convingerea de mai sus determină în sufletul persoanei anumite emoții nu tocmai plăcute, și din acele emoții, persoana respectivă face acțiunea de a nu-și întâmpina într-un mod prea plăcut partenerul. Pe de altă parte, există și persoane care nu au această convingere. Există persoane care cred că este normal ca partenerul să stea cât este nevoie la muncă, pentru ca să aducă mai multe venituri în casă. Aceste persoane nu vor simți tristețe, supărare și frică atunci când partenerul întârzie des, poate chiar îl admiră pentru ambiția lui profesională, așa că îl vor primi zâmbind, cu o voce caldă și plăcută atunci când intră seara pe ușă.
Observi? În exact aceeași situație, o persoană se comportă diferit în funcție de ce CREDE ea despre acea situație!!! Crezi că partenerului nu-i pasă de tine dacă întârzie de la muncă? Îl primești cu săgeți în privire. Crezi că e normal să stea cât e nevoie la muncă și îl mai și admiri pentru asta? Îl primești cu toată dragostea și aprecierea pe care o ai pentru el. Iar partenerul, normal, va reacționa și el corespunzător modului în care este primit. Și uite așa… de la o simplă convingere, relația poate să se îmbunătățească sau să înceapă să fie un mediu stresant pentru ambii parteneri. Acum mă crezi când spun că convingerile acestea ne conduc viața? Atât de simplu…și totuși, atât de complicat.
Întrebările la care o să răspund prin acest articol sunt: cum anume se formează aceste convingeri care ne determină acțiunile? De unde vin ele?
O să încep cu începutul, și o să-ți spun câteva lucruri pe care le-am învățat la cursul de NLP. Omul primește în fiecare zi foarte multe informații din mediul exterior: imagini, sunete, senzații, și le receptează prin intermediul simțurilor pe care le are. Absolut toate imaginile pe care le-ai văzut vreodată, toate sunetele pe care le-ai auzit vreodată și tot ce ai simțit până acum în viața ta, este stocat în subconștientul tău. Eu îmi imaginez de multe ori subconștientul ca o cămară unde se adună în timp o grămadă de lucruri, și unde nici măcar tu nu mai știi ce mai e pe acolo.
Ei bine… din toată acea grămadă de informații, se formează convingerile. Modul în care se formează ele este unul de-a dreptul interesant. Practic, noi folosim conștientul, mintea, gândirea noastră, pentru a procesa toate aceste informații care vin spre noi din exterior. Problema este că…acea cantitate de informații pe care noi o primim din exterior este uriașă, iar conștientul, mintea noastră, are o capacitate foarte mică de a le procesa. Gândește-te la o zi din viața ta…ai ști să-mi descrii toate imaginile pe care le-ai văzut în jurul tău în acea zi? Ai ști să-mi spui tot ce ai auzit și ce ai simțit în ziua respectivă? Este imposibil să le reții pe toate cu mintea, și să le redai întocmai așa cum le-ai primit din exterior. Ce crezi tu că face mintea cu toate aceste informații? Le prelucrează, aplicând următoarele „programe”:
- Generalizări;
- Omisiuni;
- Distorsiuni.
Cu siguranță ai auzit afirmații de genul: „Toți bărbații sunt….”, „Toate femeile sunt…”, „Toți politicienii sunt…”. Acestea reprezintă un tip de generalizări. Probabil au fost momente în care ai simțit că nu ești suficient de pregătit pentru ceva…însă ce înseamnă „suficient”? Acesta este un tip de omisiune, un termen vag, care nu spune practic mai nimic. Să ne intoarcem la exemplul de mai sus: convingerea că „dacă partenerul întârzie des de la muncă, înseamnă că nu îi pasă de mine”. Spune-mi tu…cum ajunge o persoană să ia un simplu eveniment care se întâmplă (întârzierea partenerului) și să-l transforme în convingerea fermă că aceluia nu-i pasă? Acesta este un exemplu de distorsiune. Adică, se leagă cumva două informații care de fapt nu au nicio legătură în realitate.
Pe scurt, modurile în care ți se formează convingerile sunt următoarele:
- Le creează chiar mintea ta, aplicând programele de generalizare, omisiune și distorsiune de mai sus;
- Le preiei din exteriorul tău ca și convingeri gata formate de la alții (dacă auzi de multe ori o convingere de la altcineva, în timp, ajungi s-o crezi și tu).
Îmi este tare drag să vorbesc despre convingeri. Cu cât aflu mai multe despre ele, și cu cât mi le analizez mai bine, observ că viața mea se schimbă de la o zi la alta. Nu a trecut nici măcar prima lună a anului 2019, și eu deja nu mai sunt persoana care eram în prima zi a anului. Rezultatul acesta l-am obținut lucrând mult cu mine, pe câteva convingeri. Încă mai am multe roluri pe care le am, unde nu mi-am făcut inventarul și analiza convingerilor. Însă am răbdare și curiozitate să fac acest lucru până la capăt, până nu mai rămâne nici măcar o singură convingere nepusă sub lupă.
În următorul articol o să îți scriu despre modul în care poți și tu să îți faci analiza convingerilor. Știi care este senzația mea, după ce am început să-mi fac această analiză? Am sentimentul clar că EU controlez ceea ce cred, și nu mai funcționez pe pilot automat.
Dacă vrei și alte resurse utile pentru tine, caută aici!
Cu prietenie,
Iulia Stanciu
Business Coach
